Superheterodina pe o stație CB: receptorul bloc cu bloc, de la antenă la difuzor

Receptorul superheterodină al stației CB, bloc cu bloc

Pe scurt

  • O superheterodină amestecă semnalul de la antenă cu un oscilator local și coboară orice canal pe o frecvență fixă, frecvența intermediară (FI). Acolo se face filtrarea și cea mai mare parte a amplificării.
  • Stațiile PNI Escort HP 8000L și HP 9500 au, după manual, două conversii: 10,7 MHz, apoi 450 kHz. Prima ține departe frecvența-imagine, a doua face filtrarea fină a canalului vecin.
  • După FI urmează demodulatorul (diodă pentru AM, discriminator pentru FM), squelch-ul, care taie difuzorul când nu e semnal, și amplificatorul audio.

Verificat la 10 octombrie 2026.

Receptorul superheterodină este receptorul care convertește semnalul de pe orice canal pe o frecvență intermediară fixă și abia acolo îl filtrează, îl amplifică și îl demodulează. Un defect de recepție se caută bloc cu bloc, în lanțul de mai jos. Diagnosticul și reparația lor se fac la reparații și modificări de stații CB.

Ce este un receptor superheterodină?

Manualul US Navy NEETS (modulul 17) descrie receptorul AM superheterodină în cinci blocuri: amplificator RF, mixer cu oscilator local, amplificator de frecvență intermediară, detector și amplificator audio. Mixerul primește semnalul și oscilatorul și scoate patru frecvențe: cele două de intrare, suma și diferența. Etajul următor e acordat pe diferență, iar diferența e FI.

Ideea-cheie: când schimbi canalul, se mută oscilatorul, nu filtrul. Diferența rămâne aceeași, deci filtrul de FI poate fi fix și foarte bun. Tot NEETS notează că un receptor poate avea mai multe etaje de conversie. Stațiile CB citite aici au două.

Schema bloc a unui receptor superheterodină cu dublă conversie: filtru și amplificator RF, primul mixer cu primul oscilator local, filtru și amplificator pe prima FI, al doilea mixer cu al doilea oscilator, filtru și amplificator pe a doua FI, demodulator, amplificator audio, difuzor
Receptorul cu dublă conversie, de la stânga la dreapta: filtrul și amplificatorul RF, primul mixer cu primul oscilator local (la o stație CB, PLL-ul), filtrul și amplificatorul pe prima FI (10,7 MHz), al doilea mixer și al doilea oscilator, filtrul și amplificatorul pe a doua FI (450 sau 455 kHz), demodulatorul și amplificatorul audio. Schemă: Chetvorno, CC0 1.0, via Wikimedia Commons.

Blocurile, de la antenă la difuzor

  1. Filtrul și amplificatorul RF. Lasă să treacă banda de 27 MHz și ridică semnalul înainte de mixer. Tot aici începe respingerea frecvenței-imagine.
  2. Primul mixer și oscilatorul local. La stațiile CB oscilatorul e sintetizat: manualele PNI HP 8000L și HP 9500 scriu „PLL”, o buclă care ține oscilatorul pe frecvența canalului cu ajutorul unei referințe stabile. Mixerul e blocul care schimbă frecvența (NCVEC, T7A03).
  3. Prima FI, 10,7 MHz. Un filtru relativ lat curăță semnalul înainte de a doua conversie.
  4. Al doilea mixer și al doilea oscilator, care coboară semnalul de pe 10,7 MHz pe 450 sau 455 kHz.
  5. A doua FI, 450/455 kHz. Aici stă filtrul ceramic îngust care separă canalele și se face cea mai mare parte a amplificării; fișa circuitului MC3357 o spune explicit pentru FM.
  6. Demodulatorul, care scoate vocea: detector cu diodă la AM, discriminator la FM.
  7. Squelch-ul și amplificatorul audio, până la difuzor.

Cum ajunge 27 MHz la 10,7 MHz și apoi la 450 kHz?

Să luăm canalul 19, pe 27,185 MHz. Ca diferența să fie 10,7 MHz, oscilatorul local poate fi deasupra sau dedesubt:

EtapaOscilatorul deasupraOscilatorul dedesubt
Primul oscilator (27,185 ± 10,7)37,885 MHz16,485 MHz
Frecvența-imagine a primei conversii48,585 MHz5,785 MHz
Al doilea oscilator (10,7 ± 0,45)11,15 MHz10,25 MHz
Frecvența-imagine a celei de-a doua conversii11,6 MHz9,8 MHz
Calcul pe formulele de bază (FI = diferența; imaginea = semnalul ± 2 × FI), pentru o FI a doua de 450 kHz. Manualele PNI nu spun de ce parte e oscilatorul, deci ambele variante sunt doar posibile.

Frecvența-imagine e un semnal nedorit care, amestecat cu același oscilator, dă tot FI-ul tău (NEETS). Pentru prima conversie, imaginea e la peste 21 MHz de canal, unde filtrul RF o poate tăia ușor. Manualele dau cât de bine reușește: 65 dB la HP 8000L, 70 dB la HP 9500.

De ce nu direct pe 450 kHz? Pentru că imaginea ar fi atunci la doar 0,9 MHz de canal, prea aproape ca un filtru RF s-o taie. NEETS spune același lucru: o FI joasă crește riscul de interferență pe imagine. Cu două conversii ai și imaginea departe, și filtrarea fină pe frecvență joasă. Imaginea celei de-a doua conversii, la 0,9 MHz de 10,7 MHz, o taie filtrul de pe prima FI. Cum se citesc filtrele de pe ambele FI e în ghidul despre filtrul ceramic de 455 kHz.

Cum scoate stația vocea din AM și din FM?

La AM, NEETS descrie detectorul ca pe un redresor urmat de un filtru: dioda păstrează o singură alternanță, condensatorul netezește purtătoarea, rămâne anvelopa, adică vocea. Tensiunea continuă de la detector, proporțională cu semnalul, e folosită și pentru AGC (controlul automat al câștigului): reduce amplificarea etajelor dinainte când semnalul e puternic.

La FM, semnalul trece întâi printr-un limitator, care taie variațiile de amplitudine, apoi printr-un discriminator, care transformă abaterea de frecvență în tensiune (NEETS modulul 12). În circuitele integrate FM, demodulatorul poate fi un detector în cuadratură: MC3357 are multiplicatorul intern și bobina de cuadratură în exterior, iar Murata face discriminatoare ceramice pe 455 kHz chiar pentru astfel de circuite. După demodulare urmează dezaccentuarea, perechea preaccentuării de la emisie cerute de RO-IR 14.

Receptorul FM are nevoie de o FI mai largă decât AM, ca să treacă toate benzile laterale fără distorsiune (NEETS). Ce înseamnă asta pentru sunetul pe care îl auzi e în ghidul despre modulația stației CB.

Cum știe squelch-ul că nu e semnal?

Squelch-ul taie sunetul receptorului când nu e semnal (NCVEC, T2B13). Fișa MC3357 explică metoda clasică pentru FM: lipsa semnalului se recunoaște după zgomotul de deasupra benzii audio. Un filtru activ și un detector urmăresc această bandă de zgomot, iar un comutator intern taie audio cât timp zgomotul e mare. Când vine un semnal util, zgomotul din acea bandă scade și squelch-ul se deschide.

Pentru AM, manualele citite nu spun cum e făcut squelch-ul; President Barry II dă doar plaja de reglaj a squelch-ului, de la 0,2 µV la 1 mV. Reglajul practic, cu ASQ și RF gain, e în ghidul de reglare a squelch-ului.

Ce cifre de receptor dau manualele?

StațiaFISensibilitateImagineCanal adiacent
PNI Escort HP 8000L10,7 MHz / 450 kHz−120 dBm FM, −107 dBm AM (12 dB SINAD)65 dB85 dB
PNI Escort HP 950010,7 MHz / 450 kHz0,25 µV FM, 0,5 µV AM70 dB≥60 dB
President Barry IInedeclarată0,35 µV FM, 0,5 µV AM (20 dB SINAD)60 dB60 dB
Din specificațiile manualelor (HP 8000L p. 4, HP 9500 p. 11, Barry II p. 37–38). SINAD e raportul dintre semnal și zgomotul plus distorsiunea, condiția la care se măsoară sensibilitatea stației CB. Pe 50 Ω, −120 dBm înseamnă circa 0,22 µV, iar −107 dBm circa 1 µV (calculul nostru). Condițiile de măsură diferă, deci cifrele nu se compară direct între ele.

Ultima coloană e selectivitatea, adică cât de bine separă receptorul canalul tău de cel vecin (NCVEC, T7A04). Ce o influențează, pe lângă filtru, e explicat în ghidul despre selectivitatea stației CB.

Ce poți verifica singur

  • Squelch-ul complet deschis: dacă se aude fâșâit, lanțul de la FI la difuzor merge; problema poate fi mai în față, la antenă sau la etajul RF.
  • AM și FM pe rând: dacă un mod merge și celălalt nu, partea comună (RF, mixere, FI) e probabil bună, iar problema e la demodulator sau la comutarea modurilor.
  • Toate canalele: dacă unele canale merg și altele nu, bănuiala merge spre oscilator și PLL.
  • Norma de țară: o normă greșită mută frecvențele fără să fie vreun defect.

Când e de atelier

Când recepția e slabă pe toate canalele cu antena verificată, când squelch-ul nu se mai închide sau când un mod nu se aude deloc. Atunci se urmărește semnalul etaj cu etaj: generatorul de semnal la intrare, osciloscopul pe FI și la demodulator. În atelierul din Coșereni avem amândouă aparatele, plus surse reglabile de 12 și 24 V. Detaliile sunt pe pagina de reparații și modificări stații CB.

Întrebări frecvente

Ce este un receptor superheterodină?

Un receptor care amestecă semnalul de la antenă cu un oscilator local și îl coboară pe o frecvență fixă, frecvența intermediară, unde îl filtrează, îl amplifică și îl demodulează. Când schimbi canalul se mută doar oscilatorul.

Ce frecvență intermediară are o stație CB?

Depinde de model. Manualele PNI Escort HP 8000L și HP 9500 dau două: 10,7 MHz și 450 kHz. NEETS dă 455 kHz ca valoare tipică pentru receptoarele de comunicații AM.

De ce are stația CB două conversii?

Ca să aibă și frecvența-imagine departe, datorită primei FI mari, și filtrarea fină a canalelor, pe a doua FI joasă. Cu o singură FI de 450 kHz, imaginea ar fi la doar 0,9 MHz de canal.

Ce este frecvența-imagine?

Un semnal nedorit care, amestecat cu același oscilator local, dă tot frecvența intermediară. E la două FI-uri distanță de canal, pe partea cealaltă a oscilatorului. Manualele dau respingerea ei: 65 dB la HP 8000L, 70 dB la HP 9500.

Cum funcționează squelch-ul la FM?

Urmărește zgomotul de deasupra benzii audio. Fără semnal, zgomotul e mare și squelch-ul taie difuzorul; când vine o purtătoare, zgomotul scade și sunetul trece. Așa e descris în fișa circuitului MC3357.

Surse

Discuție

Încă nu a scris nimeni aici. Dacă ai o întrebare despre montaj sau despre ce se potrivește pe mașina ta, scrie-o mai jos.

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu se publică — o folosim doar ca să-ți putem răspunde. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.


Perioada de verificare reCAPTCHA a expirat. Vă rugăm să reîncărcați pagina.